Uneori inspiratia se naste din durere
In fotografie este singura strabunica pe care copiii mei o mai au. Strabunicii din partea tatalui au plecat inainte sa se nasca copiii. Strabunica lor din partea mamei mele, cea care l-a crescut pe Andrei pana la 1 an, a plecat dupa o grea lupta cu cancerul, pe cand Andrei avea 1 an si 4 luni. Imi amintesc cum a cautat-o si a strigat-o, “Baba”, multe zile dupa ce ea a plecat. Mic fiind, dupa un timp a uitat-o, iar acum isi aminteste de ea cand se uita la clipurile cu ei doi sau la fotografii.
Strabunica din fotografie, “Baba Ciufa”, cum i-a invatat pe copii sa o strige, cum am strigat-o si eu cand eram copil, l-a pierdut pe bunicul meu in urma cu 23 de ani in fata unui adversar prea puternic, cancerul de plamani. Tragedia face ca acum, la 23 de ani distanta ea sa il ingrijeasca pe fratele tatalui meu, fiul ei cel mare, care poarta ultimele zile de razboi, tot cu cancerul pulmonar.
Asa ca, azi m-am trezit cu gandul la oamenii pe care ii pierdem si de la care ne raman doar amintirile, si mi-am luat aparatul si copiii si le-am explicat ca imi doresc sa ii fotografiez cu Baba Ciufa, pentru ca vreau ca ei sa aiba fotografii cu ea pe care sa le priveasca cand vor fi adulti. Si astfel, Baba Ciua a zambit azi si m-a rugat sa o fotografiez si langa fiul ei, asa cum e el azi, mai aproape de tatal lui in ceruri decat de ea pe Pamant. Am facut ce mi-a cerut, cu un nod in gat si regret ca nu m-am gandit la asta mai devreme, cand el era mai prezent.
P.S. Uneori inspiratia se naste din durere
P.S 2 Cancerul ma sperie mai tare decat coronavirus, Bolanvii de cancer au inca nevoie de spitale, mai mult decat bolanvii de coronavirus. Cei de la Hospice ii ajuta, dar au nevoie de donatiile voastre. https://www.facebook.com/HOSPICECasaSperantei/
P.S. 3 Am scris acest articol Luni, a doua zi de Paste, dar nu am reusit sa ma mobilizez pana azi sa editez fotografiile facute cu bunica mea. AZI A MURIT UNCHIUL meu, FIUL babei Ciufa!